Newsfeed-ul meu este plin de îndemnuri către retrospecție, analiză și planificare, dar și către introspecție și iubire de sine. Deși sunt ani de zile de când am renunțat la gândurile retrospective, din teamă sau din rătăcire... mi-am propus pentru sfârșitul acesta de an să privesc cu atenție în sine, în adâncul sufletului și al personalității mele și să învăț să am considerație pentru ce voi găsi acolo, să mă apreciez mai mult pentru ceea ce fac bine și să mă critic mai puțin pentru nereușite, să identific și să mă concentrez cu adevărat pe aspectele pozitive din viața mea. Și să fac în următoarele câteva luni un ultim hei-rup pentru a finaliza o etapă importantă din viața mea, dar pe care am găsit-o atât de sâcâitoare fără să fie cu adevărat nevoie de atâtea emoții negative... dar așa se întâmplă când temelia iubirii de sine nu este foarte solidă (în unele cazuri poate lipsește cu totul)... Am realizat că am nevoie să învăț mângâierea și compasiunea de sine, dar și să învăț să mă bucur de procesul creației și al evoluției fără să mă mai gândesc la ”produsele finite”. De fapt, cred că acesta este cel mai dificil pas, să privesc atent copacii fără să mă distragă faptul că mă aflu într-o pădure...
Am încercat în urmă cu vreo doi ani și faimosul ”borcan al recunoștinței”, dar după câteva luni (sau săptămâni?) l-am cam abandonat... ah, îmi amintesc de ce, era anul începutului pandemiei... Cred că aș putea să încerc să îl continui, fără să arunc sau pun deoparte ceea ce se află deja în el.
Până una-alta, azi mi-am propus să încep o salată de boeuf și poate apuc să ornez și trenulețul de turtă dulce :) La bun rămas, 2021, la bună vedere, 2022! Fii bun cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu