Cea mai gustoasă maioneză cu ou fiert - succes garantat

 Am pus un titlu de tip click-bait, dar nu vă vând gogoși - chiar este cea mai gustoasă, rapidă și sănătoasă variantă de maioneză pe care am gustat-o și pe care abia aștept să o fac cât mai des, după ce ani la rândul m-am încumetat doar în preajma revelionului, pentru a o folosi în salata boeuf. Ah, îmi amintesc și acum cu jale noaptea pierdută din urmă cu un an, încercând să fac o maioneză doar din gălbenușuri fierte - nu mi-a ieșit de nici un fel, nici bătută cu mixerul, nici cu mâna... până la urmă, cu lacrimi în ochi, am folosit-o așa, semi-tăiată, în salată, și am mâncat cu noduri...

Anul acesta mi-am luat revanșa cu această rețetă minunată al cărei credit nu mi-l pot atribui, ea aparținând Reghinei Cebotari, dar pe care am testat-o în mai multe variante și vă pot garanta că iese și dacă puneți o parte din ingrediente direct de la friger (laptele, spre exemplu, care este agentul de îngroșare), și dacă le puneți pe toate deodată (adică inclusiv gălbenușurile). În plus, este gata în mai puțin de un minut - incredibil, nu-i așa?

Ingrediente:

- 250 ml ulei de floarea soarelui (sau cât aveți nevoie, dar pentru un gust mai pronunțat, eu am preferat să respect această cantitate medie) - eu am folosit Untdelemn de la bunica
- 100 ml lapte (agentul de coagulare)
- 1 linguriță cu muștar (mai cu vârf așa)
- un sfert de linguriță sare
- 3 gălbenușuri de ou fiert
- o lingură zeamă de lămâie (sau după gust)

Toate ingredientele, mai puțin gălbenușurile și zeama de lămâie, se pun într-un vas înalt și se mixează cu mixerul vertical timp de aproximativ 30 secunde - 1 minut, cu mișcări ușoare (vă puteți inspira din clipul Reghinei, dar nu există mișcări greșite, nu există riscul de a se tăia). În continuare, se iau 3 gălbenușuri fierte, la temperatura camerei sau reci, care se pisează cu o furculită apoi se amestecă cu o lingură sau mai mult de zeamă de lămâie. Se pun peste maioneza de lapte (care poate fi consumată și ca atare, apropo) și se mai mixează un pic până se incorporează. Dacă mixați prea mult, nu se taie, dar se poate întări mai mult decât vă place.

Eu am încercat și să pun toate ingredientele de la început și a ieșit identică la gust și textură. Vă las mai jos și cu singura fotografie pe care am apucat să o fac cantității impresionante de salată boeuf pe care am reușit să o fac anul acesta - dar care a fost, de departe, cea mai gustoasă dintre toate! Deja mă gândesc cum să adaptez rețeta pentru a obține un mujdei de usturoi rapid și cremos! 💗 Cel mai probabil voi folosi smântână lichidă în loc de lapte ca agent coagulant, dar voi scrie un nou articol pentru acea rețetă când va veni vremea.

LE: nu funcționează coagularea maionezei cu smântână lichidă, doar cu lapte. Am încercat să fac mujdei doar cu smântână și nu s-a închegat deloc, dar a mers reparat cu puțin lapte. Iese foarte gustos și mujdeiul, urmând același principiu - am pus de la început în vasul blender-ului câțiva căței de usturoi zdrobiți, ulei, lapte, puțină sare și o lingură de lâmâie. Nu iese la fel de închegat ca maioneza, dar iese cremos și gustos. Am impresionat cu el o bătrânică de 93 de ani, tanti Săftica, care avea poftă de pește cu mujdei :)

Mângâierea de sine

Newsfeed-ul meu este plin de îndemnuri către retrospecție, analiză și planificare, dar și către introspecție și iubire de sine. Deși sunt ani de zile de când am renunțat la gândurile retrospective, din teamă sau din rătăcire... mi-am propus pentru sfârșitul acesta de an să privesc cu atenție în sine, în adâncul sufletului și al personalității mele și să învăț să am considerație pentru ce voi găsi acolo, să mă apreciez mai mult pentru ceea ce fac bine și să mă critic mai puțin pentru nereușite, să identific și să mă concentrez cu adevărat pe aspectele pozitive din viața mea. Și să fac în următoarele câteva luni un ultim hei-rup pentru a finaliza o etapă importantă din viața mea, dar pe care am găsit-o atât de sâcâitoare fără să fie cu adevărat nevoie de atâtea emoții negative... dar așa se întâmplă când temelia iubirii de sine nu este foarte solidă (în unele cazuri poate lipsește cu totul)... Am realizat că am nevoie să învăț mângâierea și compasiunea de sine, dar și să învăț să mă bucur de procesul creației și al evoluției fără să mă mai gândesc la ”produsele finite”. De fapt, cred că acesta este cel mai dificil pas, să privesc atent copacii fără să mă distragă faptul că mă aflu într-o pădure... 

Am încercat în urmă cu vreo doi ani și faimosul ”borcan al recunoștinței”, dar după câteva luni (sau săptămâni?) l-am cam abandonat... ah, îmi amintesc de ce, era anul începutului pandemiei... Cred că aș putea să încerc să îl continui, fără să arunc sau pun deoparte ceea ce se află deja în el. 

Până una-alta, azi mi-am propus să încep o salată de boeuf și poate apuc să ornez și trenulețul de turtă dulce :) La bun rămas, 2021, la bună vedere, 2022! Fii bun cu noi!

Magic Moments @ Asteroidul B-612

Duminică după-amiază (mi-a plăcut ulterior, când am lipit unul din stickerele primite pe calendarul de Advent, și că am nimerit vizita pe data de 12 decembrie, cifre cuprinse în denumirea librăriei 💗) am fost în vizită la Asteroidul B-612 pentru a lăsa scrisoarea pentru Moș Crăciun la căsuța poștală dedicată. Fetele de acolo ne-au asigurat că Moșul ne va și răspunde la scrisoare (abia așteptăm!).

Emma a fost deosebit de încântată de vizită. A desenat cu creta, a mâncat aproape doi omuleți întregi de turtă dulce în formă de ”fursecuț”, a dăruit un brăduț de turtă dulce unui băiețel, a alergat de la un capăt la altul al librăriei, a vrut să se mute acolo de tot 😀, a inspectat și descoperit cărți, a pipăit-o pe unicoarna Clara, a primit stickere, a stat în brațele Adelinei... care ne-a făcut cu amabilitate niște poze deosebite, surprinzând entuziasmul nostru și atmosfera de poveste de acolo. 

Cu siguranță vom reveni și anul viitor! Mulțumim tare mult pentru inițiativă!

Resurse informaționale de parenting (și nu numai)

Sau, cu alte cuvinte, pe cine urmăresc cu foarte mare plăcere în online / pe Facebook și aflu lucruri utile din diferite spectre ale parentingului și nu numai (informații medicale, despre activitățile pe care le putem face împreună cu copiii, despre sănătatea emoțională a copiilor și părinților, despre jucării și multe altele). Detaliez la fiecare cam despre ce este vorba.

1. Comunitatea de Facebook Părinți pe sârmă - grup ale cărui baze au fost puse de Adina Giurgea, alături de alte două mame cu competențe în domeniul psihologiei și dornice de a-și aduce contribuția la educarea părinților, pentru a crește împreună o nouă generație cu o bază psihologică sănătoasă, oferind iubire necondiționată și înțelegere. Aici citesc zilnic tot felul de articole interesante despre educație, parenting, cuplu, postări de bun simț și de interes general. Văd oameni implicați cu adevărat, care răspund întotdeauna cu empatie, cu vorbe atent alese, chiar dacă este vorba despre mediul online. Este nu doar un alt grup de mămici (cum sunt în general denumite grupurile dedicate părinților), ci mult mai mult decât atât - un adevărat grup de suport pentru părinți.

2. Alexia Udriște-Olteanu - Alexia este o ilustratoare foarte talentată și foarte tânără (cred că nu mă înșel dacă îi dau sub 25 de ani), mămică a unei fetițe minunate de 2 ani și jumătate. Alexia e un reper special pentru mine deoarece și fetița mea este de vârstă foarte apropiată cu a ei (diferența fiind de doar 3 luni). Recomandările ei de jocuri și jucării sunt prețioase deoarece ea susține sustenabilitatea, dar mai ales calitatea. De curând chiar a publicat o listă de jocuri și jucării fantastice de folosit în perioada 2-3 ani.

3. Spitalul Virtual pentru Copii (SVC) al renumitului dr. pediatru Craiu Mihai - eu personal am aflat de el abia în această vară, iar doctorul a fost foarte amabil și mi-a răspuns rapid la o nelămurire în privat singura dată când l-am solicitat. Deși recent și-a anunțat retragerea, din cauza celor care mult prea des aleg disputa fără fond în fața argumentelor științifice, eu cred că va continua, într-o formulă moderată de voluntari, să ofere informații de calitate și bine studiate din domeniul medical pediatric.

4. Ioana Chicet-Macoveiciuc (sau Prințesa Urbană) - deși multă lume, dacă nu îi răspunde urâcios pe pagină, o desființează atunci când vine vorba despre ea, eu o găsesc foarte echilibrată, simpatică și informată în foarte multe domenii, dar mai ales cel al parentingului conștient. Ea a pus bazele seriei de cărți (și grupului de facebook aferent) ”Educație cu blândețe”, care reunește cărți de parenting foarte populare la nivel internațional. Totodată, este o autoare foarte bine vândută, atât pentru adulți, cât și pentru copii. S-ar zice că, făcând atât de multe lucruri, nu are timp să mai fie atentă și la calitate, însă din contră - cărțile ei sunt atât de atent scrise că mie una mi se par ușor false (mă refer la cele de adulți). Deci personal nu le-aș recomanda mai departe. Nu sunt rigide, nu sunt elevate, dar sunt atât de perfecte, de uneori aveam impresia că am de-a face cu o traducere, nu cu o scriere originală... Dar asta este doar părerea mea, doar despre acele cărți. Cartea ei de parenting, ”Părinții tăi. Copilul tău. Tu” este una dintre cele mai minunate din domeniu. Cărțile ei de copii sunt, de asemenea, atent ticluite și frumos ilustrate. Spre exemplu, noi ne identificăm atât de bine cu personajele din cărticica ”Ema spune noapte bună” - e adorabilă! O urmăresc pentru articolele de pe blog, pentru recomandările de cărți și jocuri și pentru multele idei de activități.

5. Petronela Rotar - este o autoare contemporană, proaspătă absolventă de psihologie și mamă a două fete care, asemenea Ioanei, promovează sănătatea mintală prin propriul ei exemplu. Este o femeie greu încercată de viață, dar care se bucură la maxim, ca un copil, de prezent și de viață.

6. Mihaela Pascu-Oglindă - este autoare și cititoare profesionistă și o urmăresc încă de când scria pe ”Verde Ursuz”. La un moment dat mi-a fost o persoană foarte apropiată, iar ultima noastră ieșire împreună păstrează amprenta întâlnirii cu cel ce avea să devină soțul meu, deși la acel moment nu știam (pentru că nu am făcut cunoștință cu el în acea zi, ci câteva luni mai târziu). De la Mihaela aflu despre cele mai noi și mai frumoase cărți, și mă bucur nespus că am continuat să o urmăresc atâția ani, căci de mai bine de doi ani sunt fericita membră a unui club de carte exclusivist fondat de ea, împreună cu Nicoleta Ababei - CititOARE - Club de lectura cu scop terapeutic, dedicat mamelor.

7. Veronica Soare - o urmăresc în primul rând pentru stilul ei romanțat de a povesti și de a privi viața. Și ea este o sursă importantă pentru mine de recomandări de carte. De asemenea, o aleg de multe ori atunci când vreau să fac cadouri deosebite - este singurul producător de caleidoscoape (personalizate și nu numai) din România și a reușit să creeze o întreagă comunitate în jurul acestei idei, pe care a completat-o de curând cu inima-oglindă. Iar ceea ce a facut-o celebră cu adevărat (și, dacă nu mă înșel, chiar așa am descoperit-o și eu) este adopția cățelușei Lola, pe care o alintă așa frumos Lolainimea.

8. Dana Rogoz - în urmă cu mulți ani am fost colegă de serviciu cu tatăl ei. Nu auzisem despre ea înainte, dar el o lăuda mereu și vorbea despre ea. Așa am ajuns să o urmăresc, să îi cumpăr gențile Moon iar acum să ”sorb” postările pline de candoare în care povestește despre activitățile împreună cu copiii ei. Și ea are recomandări foarte faine de jucării, spre exemplu seturile Lovevery, care par destul de scumpe, dar conțin jucării de calitate și atent selecționate pentru diferitele etape de dezvoltare cognitivă a copilului.

9. Activități distractive în cutii educative - O mămică foarte creativă împărtășește atât idei personale de activități și fișe de activități personale, cât și referințe către alte surse de activități educative pentru copii. De curând noi am cumpărat noua ei carte cu activități de tip ”Advent” de Crăciun, dar cel mai probabil o vom folosi începând cu anul viitor, Emma fiind încă micuță pentru majoritatea fișelor pe care le conține aceasta. Dar cu siguranță este foarte bine făcută, documentată, iar postările de pe pagină sunt toate foarte interesante și utile.

10. Laura Frunză - Laura traduce cărți și are un blog foarte fain, care cucerește prin simplitatea lui. Despre ce vorbesc când spun ”simplitate”? Despre autenticitate. Spre exemplu, Laura nu își ilustrează aproape niciodată articolele cu poze profesionale, ci cu poze simple și autentice făcute ad-hoc cu telefonul. Am întâlnit-o de câteva ori și în realitate și este la fel cum transmite online - este caldă, entuziastă, plină de viață și idei. De la ea aflu și multe recomandări de cărți sau despre diverse concursuri care au ca premii cărți.

11. Și blondele gândesc - Nu am scris numele (Miruna Ioani) pentru că îi urmăresc doar pagina. Este o mămică stomatolog, căsătorită tot cu un medic, care atunci când a avut ocazia de a reveni în România nu a ezitat, deși sunt atât de multe lucruri în această țară, în acest moment, care te-ar îndemna să fugi cât mai departe, mai degrabă decât să rămâi sau să revii (!!!). O urmăresc pentru informațiile de calitate din domeniul medical, dar și pentru felul jucăuș de parenting și exprimarea haioasă. De la ea am aflat în vara aceasta despre agenția Travel planner pe care i-am și solicitat imediat pentru a ne organiza o vacanță minunată în Sunny Beach, pe care îl mai vizitasem înainte, însă pe vremea când nu aveam copil.

>> Lista rămâne deschisă, o voi completa dacă voi constata că am uitat pe cineva sau dacă între timp descopăr noi resurse la fel de interesante <<

Cadourile unei singuratice

În ultimele luni m-am simțit copleșitor de singură, atât de singură încât am simțit nevoia de a mă asigura că voi primi cadouri de Crăciun invitând-o la un swap pe o mămică prietenă virtuală care locuiește în Cluj, apoi înscriindu-mă în programul Perfect Strangers (de care uitasem complet, deși mai participasem o dată în urmă cu câțiva ani).

Cu ocazia licitațiilor umanitare "La primul bebe" mi-am asigurat un al treilea cadou, scos la licitație de o mămică entuziastă, căreia i-a plăcut ideea de cadou tip Secret Santa. Ce-i drept, am oferit eu însămi un astfel de cadou în cadrul licitațiilor, și mă simt incredibil de norocoasă că a fost câștigat de o prietenă, o mămică ce mi-a fost colegă de facultate, dar de care m-am apropiat tot datorită acestui grup minunat de mămici (a câștigat în urmă cu doi ani o invitație la pizza homemade la noi acasă - well, pe vremea aceea încă mai făceam pizza homemade... unde mai pui că îmi și ieșea... acum pizza e musai să fie comandată 🤷🏽‍♀️).

Tot cu ocazia licitațiilor mi-am oferit o grămadă de oportunități de socializare: vreo două sau trei grupuri de suport online colectiv, un ajutor de tip "lift me up" pe care îl pot solicita când mă simt foarte descumpănită și o zi întreagă cu tot familionul pe capul unei familii de treabă care și-a ridicat o căsuță din containere aproape de București.

Uneori, cum a fost această perioadă, îmi vine foarte greu să îmi accept natura singuratică. În adâncul sufletului meu știu însă și înțeleg că nu voi fi nicicând altfel. Îmi lipsesc anumite caracteristici care întrețin o prietenie de lungă durată. Îmi vine greu să practic aceste caracteristici chiar și cu prietenii care, în ciuda acestui fapt, mi-au rămas alături și mă caută constant. Tânjesc de foarte multe ori la socializare, la timp pentru mine însămi și proiectele mele creative, la notorietate. Dar mă întreb - care este calea să mă împac cu mine însămi și cu propriile limite?

PS: nu uitați să faceți poze cu Snapchat din când în când ☺️

De Moș Nicolae

Pe plan personal, am ajuns într-un punct în care nu îmi vine natural să mă bucur, să fiu mulțumită cu ceea ce am și ce primesc, să trăiesc clipa, să trăiesc în prezent. Dar mă străduiesc ca Emma să nu simtă toate aceste deficiențe ale mele și să aibă parte de toate bucuriile firești ale copilăriei, inclusiv cele de care eu nu am avut parte în copilăria mea. Cu toate acestea, puțin a lipsit ca Emma să își găsească ghetuțele goale... peste noapte am uitat cu totul de cadourile pe care abia le împachetasem frumos în hârtie decorativă de cu seară... E drept, se întâmplă uneori să adorm odată cu Emma (sau înaintea ei 🥴). 

De ghetuțele noastre, ale adulților, nu m-am preocupat deloc. Pentru ea, am reciclat o jucărie pentru care era mult prea mică anul trecut când i-am luat-o (un puzzle cu mai multe straturi ale corpului omenesc de la Lidl), dar am pus și un puzzle (cu formarea literelor) nou alături. Am mai adăugat și o rodie care aștepta în frigider și pe care a servit-o la micul dejun și un elefanțel de pluș din partea tatălui ei (pe care l-a plimbat prin tot IOR-ul puțin mai târziu) și bucuria a fost deplină.

Am ieșit apoi în parc și bineînțeles, ca de multe ori în ultimele 2 săptămâni, am ajuns din nou în mall să ne zgâim la brad, luminițe și vitrine colorate. Îi place mult acest "ritual". Pe seară am reușit să îi fac chiar și o tartă cu mere (m-am tot gândit vreo 2 săptămâni la asta). 

Nu mi-am propus deloc ca acest blog să devină un fel de jurnal al activităților zilnice, dar parcă merită să menționez și celelalte strădanii ale mele din primele zile ale lunii decembrie:

- am avut o tentativă de a vedea parada militară de ziua națională (am reușit să vedem doar câteva avioane);

- am început un mic calendar de advent, folosind un poster ce însoțea o carte pe care cel mai probabil o vom folosi, cu puțin noroc, începând de Crăciunul viitor - în fiecare zi încercăm să ținem minte să lipim  un sticker crăciunesc pe ziua care tocmai s-a încheiat (stickerele i le-am făurit eu folosind niște icon-uri gratuite), iar când uităm, recuperăm lipind mai multe stickere până ajungem la zi cu ele;

- zilele trecute am decorat ușa de la intrare cu un cap de ren.

Mi-am propus pentru zilele rămase până la Crăciun următoarele activități împreună:

- să cumpărăm și să împodobim bradul;

- să o duc la T-Rex park, unde am auzit că ar fi și un târg de Crăciun foarte frumos;

- să scriem și să "expediem" o scrisoare pentru Moș Crăciun, în căsuța lui poștală special amenajată din librăria Asteroidul B-612;

- să asamblăm trenulețul de turtă dulce de la Lidl și să facem poze tematice de familie (cu ajutorul unui prieten fotograf);

- poate să o duc într-o zi într-un mall sau magazin de jucării (cum ar fi Jumbo) de unde să își aleagă ea ceva simbolic pentru această perioadă... dar la asta mă mai gândesc. 

”Mă pălăresc pe păr”

Emma era la masă, cu mâinile murdare de ciocolata bebelușului: ”mă pălăresc pe păr”, zice deodată, cu sensul de ”mă mângâi pe păr” (tot ea ne-a tradus un pic mai târziu). Când i-am atras atenția că e murdară pe mâini: ”mă pălărește tati!”, mi-a răspuns. 

Se întâmpla pe 12.06.2021, la vârsta de aproape 1 an și 10 luni. Mi-am notat această candidă întâmplare în jurnalul dedicat ei în care scriu, din păcate, mult prea rar. Și totuși, știam că răsfoind acest jurnal aveam să găsesc o comoară, un nume potrivit pentru un blog care să mă motiveze să notez cu mult mai des decât până acum astfel de momente speciale și mult mai mult decât atât (o primă variantă de nume pentru blog a fost ”Papig”, de la ”Peppa Pig”, dar noroc că nu era disponibil ca adresă de blogspot, căci ”Pălărim” s-a dovedit cu mult mai potrivit!).

Îmi doresc, așadar, ca acest blog să nu devină doar un jurnal în care să imortalizez momente și întâmplări, ci și o sursă de inspirație pentru alte mame, un loc în care ele să se simtă încurajate și mângâiate pentru orice greutate sau tristețe ar avea. Nu sunt dintre mamele cărora le este ușor sau care privesc totul cu optimism, din contră. Însă voi încerca ca din întunericul pe care îl simt mult prea dens uneori să scot la iveală acea lumină de care avem toate nevoie. Începând cu mine însămi, evident. Căci da, scriu în primul rând pentru mine :)

Acestea fiind spuse, Emma Casiana și mama ei Luminița Cristina, a.k.a. Lumi, Lumicris, Papillon en Papier sau simplu, Cristina, vă urează să vă simțiți bine alături de noi și ”La mulți ani” de ziua României!